Primul barbat gravid
In primul rand imi cer miliarde de scuze pentru faptul ca sunteti nevoiti sa va chinuiti privirile cu imaginea de mai sus. Insa, pentru a`mi sustine punctul de vedere, era necesar sa vizualizam. Va rog, pe parcursul lecturii, sa mai aruncati cate o ocheada la poza.
Bun. El este Thomas Beatie. Sau cel putin asa sustine, ar putea fi Cindy sau Mary sau Kaithleen. Nu conteaza. Si este foarte fericit ca a ramas gestant. Dupa cum puteti observa, el este cam intr`a 5a luna de gestatie. Este casatorit cu o ea, numele nu importa, el insusi fiind o ea pana acum ceva timp. Acum este la a doua sarcina, prima oara pierzand tripletii. Nevasta nu poate procrea fiind i`au fost smulse organele ajutatoare. Cam asta e povestea lor.
Interesant este faptul ca cei doi se intreaba ce o fi avand lumea cu ei. Si eu ma intreb. In afara faptului ca ea s`a facut el si acum este gestant(a) si pe langa asta, mai goes si public, ce`o fi avand?
Eu nu inteleg… daca femeia aia a vrut sa se marite cu un barbat, de ce nu si`a ales unul care e asa de la mama natura? De ce a trebuit sa aleaga o femeie pentru ca apoi s`o faca (sau de comun acord, sau cum o fi fost) barbat? Daca nevasta nu putea procrea, de ce nu si`a facut ea aceste tratamente? De ce, de ce, de ce?!
S`o luam altfel. Eu, lesbiana fiind, ma iubesc de nu mai pot cu o femeie. Am impotriva mea lumea. Ma bat cu toti pentru drepturile mele de femeie lesbiana (si implicit drepturile tuturor lesbienelor), dar totusi ma marit cu un barbat-femeie. Am facut un compromis? Daca sunt atrasa de femei inseamna ca ideea unui mascul imi repugna, deci de ce as convinge`o pe partenera mea sa devina barbat? Raspunsul logic ar fi “fiindca imi dau seama ca intr`un cuplu, doua vagine sunt deja prea multe”. Insa femeia asta nu si`a facut cele n`shpe tratamente pentru a capata un penis, ci pentru a`i creste par sub brat. Dupa cum puteti observa.
Acum, suntem cumplu cu acte in regula. Pe el in cheama Thomas, pe mine ma cheama Mary Poppins. Perfect, masculin-feminin, luna-soare, pamant-cer, Yin-Yang. Toata lumea fericita. Vreau o viata tihnita, nu? Pentru asta am luptat pana acum. Apoi, dintr`o data, ea-el sau ce ma`sa o fi, e gravid(a). Pentru a`mi pastra linistea atat de greu obtinuta nu il-o inchid dracului in beci pana fata?! Nu. Ies in public, trag o palma lumii si apoi ma intreb de ce ma condamna. Fac poze in care maternitatea se scurge din cadru, in care duiosia si dragostea pentru the unborn child e debordanta, dar totusi… ceva nu merge. A, e un barbat!!!
Nu exista absolut nici o scuza pentru asta. Nici macar una minuscula. Fiindca suntem bombardati cu cacaturi care ne contamineaza viata. Fiindca suportam si nu avem ce face. Fiindca majoritatea a devenit minoritate.
Nu e de ajuns ca am acceptat sa vedem homosexuali si lesbiene pe strada? Nu e de ajuns ca exista sansa ca atunci cand voi merge de manuta cu copilul meu sa ma intrebe “mami, de ce eu nu am tati si tati cum are X?” ?! Nu e de ajuns ca, in mintea unui copil, intrebarea “de unde vin bebelusii?” nu`si mai poate ingadui raspunsuri senine?! Nu e de ajuns ca poate vedea oriunde poza de mai sus, si atunci il intreaba pe taica`su cand ii va face un fratior? Cum ii putem noi, ca parinti, explica ca ceea ce vede este o anomalie, o aberatie?
Si ma gandesc la ceea ce oamenii astia ii fac copilului. Intr`adevar, atata cruzime inca nu am mai vazut. Isi condamna copilul de dinainte sa`l fi nascut. Cum vor reactiona ceilalti copii? Cu se va integra in colectivul de la gradinita, de la scoala? Stim cu totii cat de rai sunt cei mici, stim ca poti fi pus la colt fiindca porti fundita la 10 ani, d`apai daca ai in spate asemenea poveste?
Fratele lui-ei, i`a spus cand a pierdut prima sarcina, ca e spre binele tuturor. Sunt perfect de acord cu el.
Acum sa ma iau si de guvernele si/sau conducerea p*lii. Homosexualii si lesbienele sunt plini de drepturi. Au inca mai multe decat are un om normal, insa pe noi ne puneti la colt fiindca FUMAM?! Ne ingraditi in niste tarcuri la serviciu, unde te iau toti dracii cand lucrezi 8-9-10 ore si singurul tau momemt de “respiro” este pauza de tigara, in niste tarcuri care nu sunt acoperite, deci este fix aceeasi chestie. Sunt doar imprejmuite. Adica cum, “nu deschideti poarta ca iese fumul” ?
Spun, pentru a mia oara, se intampla lucruri din ce in ce mai groaznice si aberante. Imi vine sa dau crezare tuturor celor cu viziune apocaliptica. Poate ca este singura cale sa se mai indrepte ceva, cu orice pret. Poate Omul Nou, nascut cu o alta constiinta mai are o sansa.
Fiindca homosexualii si lesbienele, barbatii insarcinati si tiganii se taraie peste starvurile noastre si ne suprima dreptul la… orice.
Sunt rea
… insa nu e totalmente vina mea. Incetand sa mai fiu rea, incetez sa mai fiu eu. Nu pentru mine, eu ma cunosc destul de bine incat sa stiu ca in mine pot coexista in armonie si interdependenta si cald si rece, pentru voi insa… devin brusc altcineva. De care va va fi frica sa va apropiati. Daca incep sa elimin tot ce e rau, devin cu siguranta o fiinta cu tente de inger. Nu sunt adepta angerologiei si nici nu trebuie sa se inteleaga ca am o parere prea buna despre mine, trebuie inteles doar faptul ca oricine, pentru a supravietui si mai mult, a convietui, trebuie sa fie intr`un anume fel. Acceptat unanim.
Problema sta in felul urmator: ne este o frica aproapiata de paroxism de ridicol.
Astazi daca spui multumesc din suflet, esti ridicol. In schimb, daca spui “merci” merge. Daca lasi pe cineva in fata ta la coada, esti bleg. Daca te opresti sa cumperi o paine unui cersetor, pierzi timpul. Daca ii cari sacosele la o batrana, esti destul de naiv sa crezi ca ea chiar are nevoie de ajutorul tau. Orice ai face bine, devine ridicol. Insa, daca arunci cu rahat in oameni, daca acuzi pe nedrept, daca iti atingi telurile prin inselatorie, e clar ca esti baiat istet, ai capatat ce ai vrut, asta e bine, prin extensie esti bun. O persoana buna. Nu ma apuc sa explic acum ce anume inseamna “a fi un om bun”. Tot ce pot spune e ca sunt foarte putini. Si dispar si aia.
In alta oridine de idei, mi`am adus aminte, in tren fiind, de copilarie. Cand mergeam la mare cu trenul si era vreun copil in compartiment, cum ne jucam tot drumul si imparteam orice jucarica, cum mereu era subiect de discutie, cum parea ilogic si anormal sa NU vorbim. In schimb, acum, cand ramai cu o singura persoana in compartiment, e penibil sa zici ceva. La fel de penibil e sa nu zici. Deci, cum e bine? Te gandesti “pai ce as putea eu vorbi cu omul asta pe care nu`l cunosc, nu stiu ce`i cu el”, in al doilea caz te gandesti “mai bine il intreb daca pot deschide geamul”.
Stii ce concluzie am tras? Ca am pierdut jucarioara aia de care ne foloseam atat de senini in copilarie pentru a NU FI PENIBILI. Are cineva idee unde se mai gasesc de cumparat?
Putin mai multa rautate
Sunt aceeasi, chiar daca intre timp mi`am luat ochelari, insa sunt putintel mai rea.
In primul post de cand am resuscitat blogul vreau sa va vorbesc despre o moda aparuta cam acum un an. Cu precizarea ca eu sunt “intemeietorul”. Se poarta sa fii rea, rea pana nu mai poti, atat de rea incat incepi sa fii dorita in diferite anturaje fara sa priceapa nimeni de ce. Se poarta critica, aia fara mila, fara sa ierti pe nimeni. Adica nici macar prietenii sau neamurile.
Problema mea care este… dintre femeiushtile idiotele si ne-plimbate care au gravitat o perioada in jurul meu, unele s`au apucat sa ma imite. Au reusit sa se faca de tot cacatu` si nimic mai mult. Replici in doi peri, inteligenta observabila cu lupa etc. Normal ca nu au reusit sa`si insuseasca sictirul sau sarcasmul, cu atat mai putin ironia sau cinismul, drept pentru care au aparut deodata asa cum au ramas pana in ziua de azi: penibile. Dar, cel mai important e ca pe langa toate astea, incepand sa critice, au fost criticate la randul lor. Si atunci distractie sa le vezi batand in retragere, postand scuze pe blog, incercand sa`si ceara iertare de la cei pe care i`au jignit sau chiar de la cei carora nu le`au facut nimic. Uite asta numesc eu “moda imecilului idiot”. Tin sa mentionez ca “M.I.I.” nu are nimic a face cu moda initiata de mine, daca as fi avut vreodata intentia sa fac asa ceva. Eu doar am propus sa nu se mai lase calcate in picioare de toata lumea. Aparent, nu am reusit. Nu`i nimic, mai incerc. Revin, de ce pana mea sa copiezi? In fine, o fi vreo explicatie logica.
Sfatul meu: mai iesiti la aer, ramasita aia de creier are neaparata nevoie sa se oxigeneze
